Procesul creativ
Au trecut ore. Apoi zile. Uneori lucram până târziu în noapte, când liniștea era completă și gândurile mele puteau să se așeze. În acele momente, nu mai era doar un obiect. Era o parte din mine.
Am pus emoții în el. Am pus amintiri. Am pus speranță. Și, fără să-mi dau seama, am pus și durere. Pentru că uneori, cele mai frumoase lucruri se nasc din momentele în care nu mai știi cum să-ți exprimi ceea ce simți.
Reacția lumii
Când am terminat, am rămas nemișcată câteva minute. Doar priveam. Nu pentru că era perfect… ci pentru că era real. Era autentică. Era al meu. În acel moment, am simțit mândrie. O mândrie liniștită, sinceră. Nu pentru că voiam să impresionez pe cineva… ci pentru că știam câte suflet am pus în aceeași creație.
Am pus-o într-un loc vizibil. Am așteptat. Am privit oamenii cum trec. Primul a trecut… fără să se oprească. Al doilea… nici măcar nu a întors capul. Al treilea… a privit pentru o secundă… apoi a plecat. Minutele au devenit ore. Și nimeni… nu s-a oprit.
A teljes főzési lépésekért lapozz a következő oldalra, vagy kattints a Megnyitás gombra (>), és ne felejtsd el MEGOSZTANI a Facebook-ismerőseiddel.
