În acea clădire se afla și Andrei.
Avea treizeci și opt de ani și era pompier de aproape cincisprezece ani.
Pentru cei mai mulți oameni, era doar bărbatul în uniformă pe care îl vedeau uneori coborând din autospecială. Pentru colegii lui, era omul care știa să rămână calm atunci când toți ceilalți începeau să intre în panică.
Pentru fiica lui, însă, Andrei era pur și simplu tata.
Și, în fiecare dimineață înainte să plece la serviciu, fetița îl întreba același lucru:
— Tati, te întorci diseară?
Andrei îi zâmbea de fiecare dată.
— Bineînțeles.
Dar niciodată nu putea să-i promită asta cu adevărat.
Un om obișnuit care făcea lucruri extraordinare
Andrei nu se considera un erou.
De fiecare dată când cineva îi spunea acest cuvânt, ridica din umeri.
— Nu sunt erou. Sunt pompier. Asta este meseria mea.
Dar colegii lui știau că lucrurile nu erau atât de simple.
A teljes főzési lépésekért lapozz a következő oldalra, vagy kattints a Megnyitás gombra (>), és ne felejtsd el MEGOSZTANI a Facebook-ismerőseiddel.
