În fiecare seară, mama venea acasă cu mâinile obosite... dar cu același vis în suflet: «Fiul meu va deveni medic.» Ani la rând a spălat podelele spitalului. În timp ce alții plecau acasă, ea mai rămânea câteva ore pentru un schimb în plus. Nu pentru ea. Pentru mine. Voir plus

Ea nu mai lucra la spitalul unde făceam eu rezidențiatul. Genunchii ei începuseră să cedeze sub greutatea anilor de muncă fizică, iar eu, din primele mele salarii de medic rezident, o obligasem să se retragă. Însă spiritul ei rămăsese pe holurile acelea. Ori de câte ori treceam pe lângă personalul de la salubritate, salutam cu cel mai profund respect. Știam că în spatele fiecărei veste de lucru se ascunde, poate, o altă mamă care își clădește în tăcere visul pentru copilul ei.

A teljes főzési lépésekért lapozz a következő oldalra, vagy kattints a Megnyitás gombra (>), és ne felejtsd el MEGOSZTANI a Facebook-ismerőseiddel.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *